post-uri marcate cu tag-ul 'Olimpiadele Comunicării'

Evaluarea evaluarii

Deşi un pic întârziat, scriu acum despre cum s-a desfăşurat prezentarea noastră. Asta e ceea ce aş vrea să regăsesc şi eu pe blogurile celorlalte echipe (pe care nu le văd ca fiind rivale, ci doar competitoare, având în vedere că fiecare va avea un alt client, deci nu aceeași temă de rezolvat). Fără să abordez teme filozofice sau psihologice, probleme existențiale sau de altă natură, şi fără altă introducere, trec la subiect.

Fiind penultima echipa care s-a prezentat, considerând şi decalarea programului stabilit, unii dintre membrii echipei erau obosiţi, alţii nervoşi, altora le creșteau emoţiile.

Am intrat în sală, şi după primul minut, am fost întrerupţi. Ştiam de mult că limba română are multe înţelesuri diferite, dar am fost surprins să aflu că au existat neclarităţi de înţelegere a sensului într-un caz care mi se pare foarte clar. Cu siguranţă juriul se aştepta să descopere la noi neclarităţi, scăpări, bâlbâieli. Cu aceeaşi siguranţă nu mă aşteptam să descoperim noi la juriu.

Ni s-a imputat faptul că noi nu am înţeles tema pe care o aveam de făcut. Reamintesc formularea enunţului:

Realizarea unei campanii de convingere a electoratului să voteze pentru schimbarea tipului de republică, în cadrul unui Referendum.  Aveţi de ales între 2 situaţii ipotetice, în care s-ar organiza un Referendum pentru transformarea Statutui Roman în: a) republica de tip parlamentar; b) republica de tip prezidenţial.

Acolo ni s-a spus că trebuia să alegem un tip de republică şi să o comparăm cu cealaltă – în cazul nostru, alegând regimul prezidenţial, ar fi trebuit comparat cu cel parlamentar. Toate campaniile acestea, din orice domeniu, nu se fac raportându-ne la un spaţiu ireal, fictiv sau nepământean. Aşa că şi noi, am plecat de la existenţa stării de fapt din România, adică de la acest hibrid de regim semi-prezidenţial pe care îl avem. (Chiar aş vrea să aflu câte dintre echipele participante au înţeles că bătălia câştigării referendumului se dă între cele două tipuri de republică propuse, şi nu între una dintre acestea cu cea existentă de fapt). În opinia juriului, actualul regim (semiprezidenţial) ar organiza un referendum în care le-ar impune oamenilor să aleagă între un regim parlamentar şi unul prezidenţial, nedându-le posibilitatea de a păstra sistemul existent (decât probabil în condiţiile nevalidării referendumului din diverse motive). Adică mai pe româneşte: “Cetăţeni, tipul de republică pe care o conducem e praf, aşa că alegeţi între celelalte două, că oricare din ele e mai bună).

Puteam merge pe ideea republicii parlamentare, că ar fi fost mult mai comod, având în vedere că toate republicile europene, cu excepția Belarusului, sunt parlamentare. Chiar dacă ştiam că e mai greu de susţinut, ne-am adaptat nevoilor românilor, cum reies din diferite sondaje, şi am ales celălalt tip. La afirmaţia noastră că unul din aspectele republicii prezidenţiale constă şi în stabilitatea politică, un membru al juriului ne-a spus că şi Ceauşescu a fost preşedinte 25 de ani şi că a fost rău. Noi am gândit din nou republica ca fiind democratică, şi nu dictatorială, deci una în care preşedintele ar fi ales pe un număr de 4-5 ani, cu posibilitatea eventuală a dreptului la două mandate, deci comparaţia făcută nu era binevenită.

Un alt membru al juriului s-a pierdut la un moment dat, ceea ce e posibil din cauza solicitării şi a oboselii, afirmând că doar în SUA nu există premier. Cand ne refeream la stabilitate politică, noi aveam în vedere că şeful statului este şi şeful guvernului, aşa cum este nu doar în SUA, ci şi în alte republici prezidenţiale, precum Brazilia, Argentina, Venezuela ş.a. Este adevărat, în Belarus există un premier numit de şeful statului.

În rest, nu pot spune că întrebările puse nu au fost realiste sau că nu au fost de bun simţ. Am înţeles perfect pragmatismul juriului, ceea ce denotă că tema noastră nu era pentru o situaţie pur teoretică. Tot respectul. Unii membri ai echipei au fost nemulţumiţi. Putea fi mai rău, dar cu siguranţă, – prin aportul, coeziunea şi înţelegerea fiecăruia – va fi mai bine.

IL CAPO (Ştefan)

Picătura de adevăr

Au trecut preselecţiile, am trecut şi noi de ele, am ajuns în finală. Nemeritat şi pervers am ajuns în finală. Nemeritat deoarece am avut o campanie de tot rahatul, cea mai slabă campanie la elaborarea căreia am contribuit. Pervers deoarece cunoscând modul de jurizare am elaborat totul la limită, atât cât trebuie ca să trecem mai departe, nimic mai mult.

Multe greşeli de planificare, tactici fade, mesaje neinspirate şi controversate, lipsa de argumente puternice, nimic din campanie nu s-a legat coerent. Când completam formularul de înscriere cu rezolvarea briefului nu îmi venea să cred ce prostii scriam şi ca atare, să nu mai lungesc suferinţa, din 4000 de caractere am folosit doar vreo 2500. Mi-era lene şi ruşine să scriu. Dacă noi am trecut de preselecţii cu o campanie de care ar râde şi o gaină de la avicola, înseamnă că echipele contracandidate au fost la fel sau mult mai rău. Juriu ne-a ales pentru că nu avea pe cine alege, eram cea mai draguţă glumă proastă dintr-un noian de penibilităţi.

Despre echipă…doar atât: autosuficienţă, comoditate mentală şi superficialitate, ca să parafrazez un membru la juriului.

Aaaa…şi postul nu e o minciună!

Radu


O lege pe zi…din Murphy

"Cine râde la urmă, gândeşte mai încet."

Timpul

iunie 2012
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Blog Stats

  • 4,410 hits

Top click-uri

  • Nespecificat

Top articole

  • Nespecificat

Si aici

Add to Technorati Favorites

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.